Amintirile – niste semne care nicidecum nu te fac sa retraiesti momente ci iti arata ca ai trait odata…
De ce nu sunt eu barbat
Pentru ca:
- inca plang cand ma sperii
-imi place sa ma agat de bratul lui
-intru in panica imediat ce dau de vreo problema tehnica
-imi plac prea tare pantofii si parfumurile
-simt nevoia sa tip, sa gem, sa rad
-stiu cand trebuie sa tac 
-plang frecvent
-imi place sa dansez
-stiu sa mangai
-nu mi-e rusine sa ma alint
-cred in iubire
-am mici superstitii
-gatesc si cand mi-e lene
-imi sade bine si-n pozitia “submissive”
- nu ma tem de ceara de epilat
-ma astepata conductorii de metrou pana cobor scarile
-am invatat foarte repede sa spun “te rog” si instinctiv il spun pisicit
-(cica) bat la cap - implicit vorbesc mult
-am dileme si sovaieli; de exemplu daca sa mai scriu acum sau nu
(to be continued)
Restant
S-a intamplat firesc, cu noi trei… Eram frumosi atunci, tinandu-ne de mana, rataciti in povestile noastre desfasurate intr-un triunghi in care nimeni altcineva nu putea patrunde. Eram ultimii trei care credeau in iubire si zambeau la tristeti. Ne-am suspectat si ne-am iertat pe rand; traiam ori ne regaseam in vise. N-aveam somn, era un vartej, o frenezie la 7 dimineata. Cand se facea seara? Iar tu, tu erai mereu acolo, chiar inainte sa te strig. Un duh intr-o lampa fermecata. Sa nu te-ntrebi de ce am tacut atata vreme. Sunt dureri pe care urletul nu le poate rosti. Te-am plans. Te-am urat, chiar. Te urasc inca pentru ca te-ai dus. Te-ai dus promitand ca ce e scris nu pleaca niciodata. Unde esti sa vezi ce-au facut ei din tine, ce-au facut ei din noi? Si de ce nu mi-ai spus niciodata ca peronul pe care ma astepti e-ntr-un cimitir? Si de ce la tine-i atata lumina iar in mine-i atata de frig?
Te-as intreba…
Ma doare o-ntrebare: sa fie inteligenta cea care confera o anumite larghete sufletului? Este inteligenta direct proportionala cu adancimea spiritului? Intelegand, accepti ori ierti? Si cand ierti, taci? Treci peste? Poti? Mai poti? Cam pana unde poti? Si cum ai devenit asa? Oare are intelegerea limite? Are inteligenta margini? Si spune-mi, ce e dincolo de suflet?
Timpul ca o rana
Ce semnifica ieri? O zi de la care nu mai ai ce sa ceri. Ce inseamna maine? O zi care, poate, nu te (mai) vrea. Multi par sa inteleaga din ce in ce mai rar ca se traieste acum. Pentru ca doar azi-ul vindeca. Maine voi primi papusa pe care mi-am dorit-o ieri. Si astfel, prezentul ramane deschis, ca o rana. Pe de alta parte, exista si rani care nu se vindeca niciodata- care poate fi ieri, care poate fi maine…
test
da da da
Barbati
Oare care dintre ei m-a iubit mai mult? Vantul, barbatul rece-cald, ce imi mangaia parul ca nimeni altul pana n-a mai avut suflare? Sa fie soarele care m-a ars cu iubirea lui si-a trebuit sa plece la venirea noptii? O fi fost raul care mi-a serpuit pe coapse si m-a parasit pentru aval? Norul ce m-a facut sa-mi pierd capul pan-a-nceput sa planga in ploaia in care mi-as fi dorit sa te cunosc? Au poate pamantul care ma va iubi definitiv, intr-o dragoste fulger, precum un infarct…
…na
Sunt trenuri care au invatat corect despartirea in silabe: A-na. Si ce daca?; tu tot le astepti. Stii c-o sa-ti lase na-ul, din care poti, cu stangaciile despartirilor tale, sa-ti construiesti expresii noi: n-am, n-a fost sa fie, n-are cum, natural ca nu, naciodata, nameni, nacaieri. Cu vremea ai sa intelegi cuvantul nafericire. Si taci. Te-as saruta, na!
Recunoasteri
Iubirile mele, iubirile voastre…
Du-te-vino
Un pat ramane gol in lume chiar acum. In aceeasi lume, poate nu chiar in acelasi pat, altcineva asteapta.
